Așteptări vs. Aspirații
Chiar azi dimineață am dat peste un lucru ce mi s-a părut foarte surprinzător. Un unghi nou din care putem privi un fenomen atât de împământenit încât este, probabil, nechestionabil pentru mulți dintre noi: acela al așteptărilor. Cu toții le avem, sunt uneori foarte ridicate, uneori de la ceilalți, dar de multe ori chiar de la noi înșine.
Vom vedea:
De ce se crează așteptările și care sunt implicațiile din spate
Cum pot ele să demotiveze oamenii cu care interacționăm
Cum pot afecta negativ relații la care ținem mult
Iar ca soluție alternativă:
Care este efectul asupra celorlalți și de ce aspirațiile conferă rezultate superioare
Cum se deosebesc ele de aspirații și cum diferă acțiunile noastre când înlocuim așteptările cu aspirațiile
Îi datorez acesta descoperire Andreei Roșca, jurnalist din zona de business pe care îl urmăresc cu mare plăcere datorită calității și diversității invitaților săi și modului în care îi intervievează în podcastulul Vast and Curious. În cazul de față e vorba despre miniinterviul cu Adrian Stanciu, consultant în materie de management al schimbării și al cultirii organizaționale la care antreprenori și companii multinaționale apelează în momentul în care se confruntă cu situații de o dificultate deosebită.
Cum apar așteptările?
Acestea vin dintr-o gândire tranzacțională, de la ideea că datorită a ceea ce facem sau a ceea ce suntem ni se cuvine un anumit lucru sau tratament.
Ele vin ca o contrapondere la un mod misecuvenist de gândire și se creaza aproape automat. Implică o atitudine pasivă și determină, de cele mai multe ori, două potențiale rezultate: dezamăgitor sau neutru. Ori sunt satisfăcute, ori nu sunt; rareori indeplinirea lor fiind un prilej de mare bucurie.
Cum pot ele să demotiveze oamenii cu care interacționăm?
Cu toții ne amintim cum era când veneam cu un 10 de la școală și părinții ne spuneau că e ok, asta e normalitatea, s-avem grijă să nu luam mai puțin mâine.
Iar, cum majoritatea dintre noi ne dorim și un soi de recunoaștere, în special când suntem mai tineri, genul acesta de tratament e resimțit ca o presiune căreia nu avem chef și nici nu ne simțim motivați să-i facem față; percepția fiind că există o prăpastie între ceea ce ni se cere si cat suntem de apreciați. Pentru mulți oameni nici măcar nu merită efortul.
Cum pot afecta foarte mult relațiile cu cei apropiați?
Relațiile cu adevărat valoroase din viața noastră, nefiind din zona Pile, Cunoștințe si Relații, au o valoare intrinsecă, nu prin prisma beneficiilor pe care le aduc.
Dar, când în cadrul acestora intervin așteptările, apare în mod inevitabil o condiționare: te conformezi dorințelor mele, pentru că așa consider că merit, pentru că așa vreau eu, altfel… Altfel ce? Chiar dacă acest ultimatum nu e rostit, acesta se subînțelege. Altfel nu consider ca mai ești demn de apropierea de care ne bucurăm acum. Iar aceste condiții vin ca niște mine în calea unei legături armonioase. Când aceste pretenții apar din ambele sensuri avem în fata o potențiala degradare a relatiei și, în mod extrem, un conflict.
Care este efectul asupra celorlalți și de ce aspirațiile conferă rezultate superioare?
Aici vine contribuția lui Adrian Stanciu: aceea de a înlocui așteptarea cu o aspirație. Cu ideea că îmi doresc ceva, dar nu mă aștept ca el sa îmi pice în poala, să mi se întâmple în mod miraculos, pentru că sunt eu mândru, frumos și merituos. Din contră, îmi doresc acel lucru și sunt dispus să fac ceva pentru asta. Să fiu flexibil, să caut soluții, să îmi doresc să găsesc oameni dispuși să meargă pe același drum, să-i sprijin, să-i aduc la un loc, să-i coordonez daca e cazul sau să mă dau la o parte din calea lor, fără să mă aștept la minuni, ci căutând cu tenacitate să fac pași mici, dar constanți către ceea ce îmi doresc.
Această schimbare de mentalitate contribuie la un mediu mult mai propice colaborării, crează în jurul meu un aer care se poate respira, și are șansa să inspire alți oameni să se alăture cauzei alese.
Aspirațiile se deosebesc de așteptări prin:
atitudinea ta activă și încrederea pe care o emani
prin optimismul tău, pentru ca spiritul in care faci ceva contează foarte mult
impactul pe care-l ai asupra celorlalți prin propriul exemplu, ca deschidere la nou, flexibilitate mentală și putere de muncă
Sunt curios:
Cum credeți că stăm noi, românii, cu așteptările de la noi înșine și de la cei din jur?
Dar de la oamenii politici?
Din experiența voastră, cum vi s-a părut că sunt diferiți la acest aspect cetățenii altor state?
Fără teamă, cu inflația asta lumea se gândește de două ori înainte s-arunce cu ouă.
