Costul Adevărului
Când eram mai mic judecam mult mai aspru oamenii după ce scoteau pe gură, după adevărul celor spuse, așa cum il înțelegeam eu.
Și aici sunt unele mici probleme:
Nefiind deținătorul adevărului absolut, acea judecată a celorlalți e cel puțin chestionabilă.
Chiar și din perspectiva unui adevăr pe care îl putem asuma ca fiind obiectiv, există credințe, contrare acestuia, ce au anumite merite.
Și am trei exemple, dintre care unul personal, de credințe false în mod obiectiv, dar utile în viața unora dintre noi: unul din zona de protecție a mediului, altul din cea a relațiilor și al treilea legat de echilibrul propriu.
I
Primul, acela că putem schimba lumea plantând copaci.
Circula pe youtube un filmuleț în care un bărbat și-a petrecut întreaga viață plantând puieți printr-o zonă deșertificată din Asia. Posibil să fi gândit că are o contribuție semnificativă asupra lumii.
Chiar dacă se poate justifica falsitatea convingerii sale - noi nesimțind în Europa efectul acelei pădurici de câteva hectare - omul a simțit că ceea ce face zilnic e semnificativ și-l bucură. A meritat folosirea acelei convingeri pentru a trăi cu împlinire și a avea drive-ul de a susține acea activitate până-n amurgul vieții.
II
Cel de-al doilea este un exemplu personal. Mențin convingerea ca am atat de mult de oferit femeii de alături încât nu există situație în care aceasta să își dorească să mă înșele. Nici nu mai discutăm de varianta în care chiar o face. Și asta, în ciuda faptului că am fost înșelat o dată, cu un prieten apropiat, acum aprope 20 de ani.
Poate-o putem vedea ca pe o mostră de aroganță pusă în slujba binelui. Credința e, evident, falsă. Dar aleg să o păstrez și este, în mintea mea, extrem de justificată din prisma omului care sunt astăzi și-a liniștii pe care mi-o conferă.
III
Iar al treilea exemplu este mai abstract și are legătură cu sănătatea mintală, atât de prețioasă fiecăruia dintre noi.
Cu toții avem propriul filtru prin care percepem realitatea bazat pe propriile convingeri, rațiuni și experiențe de viață. Uneori credem că noi sau lumea e într-un anumit fel nu pentru că suntem prea proști să înțelegem adevărul, ci pentru că nu avem puterea de a-l digera.
Si cum, pentru marea majoritate a oamenilor și-n marea majoritate a cazurilor, echilibrul nostru interior e mult mai important decât cunoașterea fidelă a realității alegem să reinterpretăm realitatea astfel încât să se așeze armonios, ca piesele de lego, peste credințele noastre, față de care avem un anumit atașament. Totul doar pentru a putea pune liniștiți capul pe pernă.
Uneori costul de a privi adevărul in față poate fi mult prea mare pentru unii dintre noi. E măsurat în lacrimi, fire albe, riduri si bătăi în plus pe minut.
Există oameni ce mor înainte de a admite aspecte absolut evidente pentru toți ceilalți, doar pentru că nu pot procesa acea informație.
*
Așa că data viitoare când cineva nu-i exact de aceeasi părere cu noi merită să avem o înțelegere puțin mai nuanțată și îngăduitoare la adresa sa.
Eu mă consider un continuu căutător și promotor al adevărului, în măsura în care-l pot afla și înțelege, încercând să o fac cu mult mai multă blândețe și sensibilitate față de mine si semenii mei.
Poate că pe acel adevăr fals al altcuiva se bazează o motivație nobilă, o abordare utilitară ce funcționează foarte bine, fără a face rău cuiva, sau susține echilibrul psihic al unui om fragil.
Cred ca adevărul nu este totul pentru că suntem oameni.
